Partidul National Liberal

Partidul Național Liberal a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, au pus bazele formațiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne. Originile mișcării liberale trebuie însă căutate cu mult mai devreme, în perioada pașoptistă, momentul 1875 constituind doar instituționalizarea și coagularea unor grupări care existau deja pe scena politică. După 1866 liberalii au jucat practic rolul principal în procesul de modernizare a României.

Liberalismul are în centrul său individul. Nu este vorba de o abordare de tip „egoist", care exclude societatea sau interesul pentru binele comun. Dimpotrivă, liberalii consideră că fiecare individ trebuie să aibă șanse egale de a se dezvolta și afirma în societate pe măsura meritelor și abilităților sale. Libertatea este valoarea cea mai de preț a oricărui individ. Ideologia liberală plasează în centrul său preocuparea pentru garantarea și respectarea drepturilor și libertăților individuale. Libertatea de exprimare este în acest sens una dintre valorile cele mai importante într-o democrație, alături de dreptul fiecărui individ la fericire și prosperitate.

Respectul pentru diversitate, pentru pluralitatea opiniilor, preocupărilor, opțiunilor, din toate punctele de vedere, este un alt fundament al liberalismului, care respinge abordările de tip conflictual și preferă dialogul și soluțiile consensuale. Atitudinea față de minorități dovedește gradul de maturizare democratică și modernizare al unei societăți, iar liberalismul presupune incluziune, nu marginalizare.

Liberalii consideră că fiecare individ trebuie să beneficieze de egalitate de șanse, indiferent de origini, mediul în care s-a născut, rasă, sex sau alte criterii de acest tip. Dezvoltarea individului și ascensiunea lui în societate ar trebui să fie legate de abilitățile, competențele și meritele fiecăruia.